da, da, domnisoara nu pleca

Cand eram mititica ascultau ai mei parinti in fiecare dimineata radio. Era un soi de ritual care se petrecea zi de zi. Iubeam atmosfera creata, sunetul muzicii amestecat cu nebunia din casa, vocea mamei care ne dirija ca un adevarat agent de circulatie si protestele noastre de copii mofturosi.

Asa erau diminetile mele pe vremuri…ceai, paine cu gem si radio.

Am gasit o mostra care imi face amintirile mai vii. Enjoy!

ps. nu, nu plec! :)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu