Stupida zi. Am luat contact cu lumea reala, aia pe care o “iubesc” eu mult. Si inteleg si nu inteleg. Inteleg ca oamenii sunt de mai multe feluri, dar nu inteleg de unde vine setea asta de razbunare, de dreptate, de strivire a tuturor celor care incearca sa imi faca rau.
Indiferenta e arma. Dar eu nu apelez la ea. Prefer sa imi demonstrez mie ceva…pueril.Cred ca e o reminiscenta a timpului trecut, e o dorinta infundata care acum mi-a iesit pe ochi. De asta toate trebuie traite la vremea lor.
Azi am fost rea. Rea voit! In general nu sunt rea…iar cand sunt ma simt aiurea. Azi ma simt bine. Am avut o satisfactie majora cand am realizat ca..pot…pot sa spun unui om in “fata” ce cred, pot sa infrunt, pot sa ma ridic satula de atatea talpi care imi calca pe cap si sa spun “stop”. Pe vremuri imi pasa, mi-era teama, nu aveam curaj. Azi nu imi mai pasa. Nu pierd nimic. Nu ma intereseaza imaginea. Nu-mi pasa daca sunt perceputa vipera sau fata fina si “de comitet”. Prietenii si familia conteaza, restul trec ca pietrele. Apa ramane (vorba “cantecului”)! Ma mir de mine. Si iar simt nevoia sa dau citate suspecte:
“cu mine se petrece ceva: o viata de om ” Sorescu
Doar ca se petrece intr-o mare viteza. sau poate asta-i ritmul natural si eu nu stiu. pentru ca am trait cu ochii inchisi, cu urechile surde la tot ce restul incercau sa imi strige?!
Chiar, am fost vreodata eu cu adevarat?
Si pentru un haos total in acest mareto-superb “post” sa cante muzica!!
Dedicatie de la mine pentru mine: U2 (evident) – So cruel!!!!!!!!!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu