prima zi

prima zi in care am simtit ca traiesc. am ras, desi mi-a trecut prin cap ca rasul meu se poate preschimba oricand in lacrimi. Dar chiar si-asa, de-acum stiu cum e sa doara si nu imi mai e frica, ma bucur de viata…din nou.

am intalnit pe strada un inger, inger la propriu care m-a imbratisat. l-am imbratisat si eu cu un abraccio forte :) erau de fapt niste doamne care promovau un eveniment numit “saptamana ingerilor”. m-am simtit vie si gata sa iubesc oamenii pentru ceea ce sunt, gata sa iubesc senin si curat, gata sa ofer si sa primesc.

mi-am vazut prietenii spre seara. am avut un timp fain si o companie mai mult decat placuta.nimic extraordinar, doar dulcea normalitate de care imi era dor.

seara am vorbit 3 ore cu francesco in italiana, desi imi jurasem ca uit limba asta pe veci si elimin toti cetatenii Italiei din lista mea de prieteni. am inceput conversatia in engleza, apoi mi-am dat seama ca nu are rost. iubesc limba asta mai mult decat iubesc romana. nu voi darama intreaga  casa doar pentru ca o parte s-a prabusit. asa ca am decis sa imi pastrez si prietenii si limba.

iar acum am o energie atat de mare incat nu reusesc sa dorm. imi doresc sa fac o groaza de lucruri, sa vad o groaza de oameni, sa studiez, sa invat italiana si engleza foarte bine, sa calatoresc, sa imi ajut familia.

nu vreau o relatie, nu in urmatoarele luni. vreau sa ma fac bine cu adevarat intai. apoi vom mai vedea ce va vrea Domnul. pana una alta invat sa fiu fericita cu putin, si fara sa depind de o persoana anume sau de un context pe care il astept.

:)