partea doi

Lasand haosul cu treaba lui mintea mea s-a trezit interesata de multimea de oameni din Targul Cucului. Stiam ca e un cartier plin de tigani, chiar primul gand a fost ca s-au adunat sa bea ceva impreuna, sa joace o tabla. Dar cu cat eram
...mai aproape... vedeam expresia fetelor lor: femeile plangeau, unele boceau, barbatii priveau in gol socati de tragicul eveniment.
...mai aproape...un om cu o camera in mana (aceeasi camera cu care visam sa surprind haosul )...CRIMINALISTICA
...mai aproape...o lumanare intr-un borcan de zacusca ardea la capul...la capul MORTULUI
...mai aproape: de dupa boscheti se zarea un trup fara viata, zacand acolo in iarba sub privirile curioase/intrebatoare/indiferente/ingrozite/rasiste/arogante/intrigate etc. ale oamenilor. ma intreb privirea mea cum era?

Eu? Eu eram pe alta planeta...era ironic, era stupid, era ciudat, era nedrept.."Pe strada mea dupa ce ca domeneste haosul, dupa ce ca oameni cu lopeti in mana invart de zor pamantul fara voia mea...mai sus, un om zace mort. pe strada mea a murit un om. oameni mor in fiecare zi, dar nu-i vad eu. dar de ce azi? De ce l-am vazut eu? De ce acolo, impreuna cu lungul mormant care se intindea sapat pana in Piata Unirii?"

Eu mergeam sa-mi iau banii. Ironic iar, nu? Banii...Abia i-am asteptat. O tipa nervoasa, cu tensiunea crescuta de la canicula injura Iasul si multiplele banci care exista...banii. Si ea tot cu asta ramasese.

Omul vede mortul. ii pare rau. Face 3 pasi. Uita. Gandul ii zboara la bani. Tre sa ia. E happy. Tre sa ii dea. Nasol. Sau pur si simplu intarzie la servici ca aia si-au gasit moment sa sape santuri. La servici de unde vin banii... si cu mortul cum ramane? Nu-mi place ce gandesc, dar ne-am tampit. Toti. Sau aproape toti. Nu vreau sa jignesc pe nimeni. Dar daca era cineva drag mie? Daca eram eu acolo intinsa pe jos? Mai conta ceva? Nici macar haosul si transeele. Totul era scrum. Inutil. Desertaciune si goana dupa vant.

sunt cam intoarsa pe dos azi. dar am avut o revelatie. Nu o sa ma las schimbata de viata asta tampita si de societatea avara, mult prea avara, mult prea insensibila. spre casa am vazut macaralele, am constatat cat de sus inseamna 52 de metri (nu prea sus, parerea mea), am vazut doi porumbei (porumbei pe bune, deci :P) care se giugiuleau acolo sus pe cablul prin care trece electricitatea mea, mi-am facut blogul pentru ca e parte din mine si eu parte din el, mi-am facut planuri, planuri de evadare, fuga, goana...

Ma gandeam la renaturarea colagenului. Colagenul se denatureaza datorita anumitor factori cu care intra in contact mai mult timp (acizi si baze tari, temperatura ridicata), dar partea tare e ca daca inlaturi factorii aducatori de belele, colagenul poate reveni la forma initiala, prin renaturare si agregare. Si asta pentru ca nu uita ce a fost, pentru ca esenta ramane acolo undeva. Trebuie doar sa isi doreasca sa revina la forma aia frumoasa de helix major.

Asa si eu. Renaturarea mea urmeaza. Sper sa imi iasa.