ca sa nu uit

...si ca sa i-o iau inainte Irinei, care vrea sa scrie despre aceeasi zi de azi, prefer sa scriu eu prima. o secunda! sa-mi adun ideile ca sa fiu un pic mai putin patetica decat am fost azi de dimineata pana la ora exacta 18:35...adica fix acum.

Ziua de azi a inceput ciudat. dubios. cum sa zic? desi nimic nu era ciudat la prima vedere, golul din stomacul meu si teama aia ca ceva iminent o sa se intample stateau sa strige in gura mare. stiti senzatia aia de lesin ca inaintea unui examen? sau poate seamana un pic si cu emotia revederii unui om pe care nu l-ai vazut de multa vreme si nu stii la ce sa te astepti, cum sa vorbesti, cum sa te porti...exact asa era cu mine. si nu am vrut sa-mi ascult premonitiile. stiam exact ce va urma. nu stiu de unde, nu stiu de ce, dar vedeam prin fata ochilor exact urmatoarele minute. Si asa au fost, cu o exactitate infricosatoare. Incep sa cred ca o mostenesc pe mama in ale premonitiilor si asta ma cam sperie. nu vreau sa stiu nimic din ce va fi, mai ales cand e vorba de ceva negativ. nu o sa insist pe partea asta ci pe cursul lucrurilor de-a lungul zilei.

Ravasita, dupa evenimentul cu pricina, premeditat as putea spune, dar necomis de mine, am cautat compania Irinei, ca de obicei. mergeam pe Cuza Voda si am remarcat forfota, nebunia oamenilor, a escavatoarelor care scoteau sinele vechi ca sa le inlocuiasca cu cele noi. Privelistea era cat sepoate de ciudata daca stau bine sa ma gandesc desi Irina imi spunea ca arata a transee, fix ca in timpul razboiului. Haosul domnea nestingherit...escavatoare, pamant...mult pamant care mirosea, sine, bucati de piatra, oameni care fumau si sapau, sau fumau si tipau, sau fumau si priveau la cate un escavator mai indraznet care incerca diverse manevre interzise. Era un spectacol trist al haosului si mergea mana-n mana cu haosul interior.

Imi imaginam ca niste omuleti cu veste verzi au inceput sapatul de transee in sufletul meu, si incep sa scoata tot ce-i pe-acolo. Si parca imi venea sa tip, sa ii rog: "Stati oameni buni!! Poate vreau sa mai pastrez cate ceva!! Poate mai e ceva bun...Parca bordura aia...parca e ...noua. Nu credeti? poate am asezat-o de curand. Adica aruncam tot tot? Inlocuim tot tot? dar de ce sa sapam asa de adanc? Si poate daca tot e musai sa evacuati sufletul, poate incercati sa lucrati mai curat. va dati seama cat o sa dureze sa adun pamantul asta lasat pe margine. Si...si drumul va fi inchis. Nu se va mai circula pe el o vreme. Totul deviat. Circulatia deviata. Tramvaie zero.Doar praf si nemultumire. si intarziere. Si...si daca nu veti avea putere sa reparati totul? Si va creste iarba in transee sau se va umple cu gunoaie aruncate cu rea vointa de cei care vad gropile cascate, dezgustatoare si demne de dispret? ca pun pariu ca in ziua de azi nimeni nu mai planteaza flori in sufletele cu transee. sau daca sinele noi nu vor avea acelasi farmec? Poate le voi simti ca pe-un implat care stiu ca nu-i al meu, si va trebuie sa tac si sa ma obisnuiesc cu el pentru ca nu am incotro. Doar cine mai are rabdare in ziua de azi sa mai ia totul de la zero doar pentru ca tie nu-ti place cum au montat ultimii sinele?! "

Doar ca am oprit omuletii verzi cateva ore si mi-am zis ca ma intorc la prima dragoste: fotografia. in toata nelinistea mea, intrigarea, razvratirea mi-am amintit de placerea aia unica de a te retrage in lumea ta cu camera in mana. am vazut haosul si mi-am spus ca a doua oare nu mai am eu norocul sa-l studiez indeaproape. asa ca doamnelor, domnilor trebuie sa fac un anunt: IMI CUMPAR ACUMULATORI!! Era si timpul. maine mai exact. si daca avem ceva bun postam, daca nu mai stam pana ne intram iarasi in mana.

Va urma...