sau mai bine zis 500 days of summer…
iar m-a prins urat de tot un film, asa ca scriu rapid doua randuri pana nu-mi ies din starea aia…
cum care stare?
aia cand parca
intelegi totul
stii totul
nu mai e nevoie de explicatii
nu mai pui intrebari
nu mai vrei raspunsuri…
E un soi de liniste interioara pe care daca ar fi s-o transpunem in imagini ar semana cu o poienita, pe marginea unui lac…cu podetul acela care ajuge chiar pana in mijlocul lacului…iar apa e limpede si linistita, si soarele se-ndreapta spre apus…si se aud greierii cum canta, cate-o broasca lenesa care oracaie sau vantul care mai piaptana crengile copacilor dinprejur…
Asa sunt acum. Am savurat filmul asta facut ca un sotron. si am inteles ca incapatanarea mea de a privi intr-un singur sens atata amar de vreme n-a facut decat sa ma impiedice sa vad altele…Si culmea, acele “altele” sunt de fapt lucrurile minunate…din ceilalti, din mine…
ma simt puternica, sigura, optimista chiar.
Si simt ca acum o luna am privit in directia potrivita: tot inainte!
:)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu