“Avea in privire o lumina, pe care Nora o vedea pentru prima oara aprinzandu-se. Aproape ca nu-l mai recunostea pe omul tacut care plecase cu jumatate de ora inainte, din camera ei. Unde era tacerea lui grea, unde acel suras de oboseala si de indiferenta? Vorbea acum cu o insufletire nervoasa straina parca de el.”
“Treizeci de ani! Iata, e inutil sa fugi de singurul gand care te urmareste; e inutil sa cauti uitarea in mici jocuri imbecile. Pana la urma va trebui sa-l privesti in fata, sa-l accepti: treizeci de ani.
Se rezema cu spatele de gard si inchise ochii. Ar fi vrut sa poata ramanea asa, fara ganduri, fara amintiri, in aceasta nesimtire binefacatoare. […] dar simtea ridicandu-se de undeva, din fiinta lui, ca o ceata usoara, un indepartat gust de tristete, un vechi gust de cenusa. Stia bine ce amintiri prost inchise, ce imagini inutil reprimate se ascundeau dincolo de aceasta indiferenta, pe care o simtea acum destramandu-se.”
“Ii era recunoscator ca se afla in casa lui. Prezenta ei opreste gandurile, tine in loc amintirile. Si ce mana buna are, in care se poate odihni o frunte ostenita”.
Mihail Sebastian – “Accidentul”
Nu esti un accident!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu