under construction

M-am trezit cu primavara in suflet si cu speranta reintoarsa acasa. Fugise si refuzase sa imi dea si cel mai mic semn de viata. Am incercat s-o strig, s-o induplec sa ramana, i-am explicat si motivele pentru care ar merita sa mai incerce... Dar a ales sa plece!

Iar acum s-a intors pur si simplu…fara implorari, fara rugaminti, fara argumente convingatoare. Ca si cand n-ar fi plecat vreodata.

Welcome back my sweet hope!

YouTube
- Coldplay - Fix You

“…Nu stiu daca-ti aduci aminte ce ti-am zis intr-o zi ca singurul lucru pe care l-am dorit in viata a fost ceva ce nu se poate obtine prin lupta. Poate ca m-am inselat. Poate ca si pentru tandrete trebuie sa luptam. Insa eu am asteptat mereu. Oriunde am fost. […] am asteptat sa vina cineva, sa bata in usa si sa-mi spuna: <<Fetito, trenul a sosit, a tras la peron. Incotro doresti sa mearga? Spre care din visurile tale? Si cine doresti sa fie pasagerii?>>”

Octavian Paler – Viata pe un peron

Dar…

“In his wildest dreams Larry would never have imagined he'd once again be in this position, where precious minutes count. Tonight he could save a life. He knew Ronnie had done some bad things in the past, but so had Larry. You couldn't change the past. But the future could be a different story. And it had to start somewhere.” Little children, 2006

Intelegi tu…

:)

Sunt cam doua zile de cand simt ca totul se ineaca si nu ma insel…nu reusesc sa ma bucur de nimic. Zilele sunt grele si apasatoare, noaptea plina de vise ciudate care mai rau ma obosesc...

Si da, lucrurile merg prost…dar dupa o zi intreaga in care duci pe umeri povara unei tristeti…sa vii acasa cu gandul salvator ca vei citi cu sete…si sa gasesti intuneric (la propriu) fix la tine in camera??

Gust de cafea si tristete, asezata straturi straturi pe suflet! Atatea straturi ca nici nu mai stiu cum sa le indepartez. Si ma tem ca inima mea va ramane una trista, pana la capat! Si zambetul va fi unul sters, incarcat de durere.

M-am trezit rememorandu-mi viata, cantarindu-mi alegerile. A dat cu minus la multe. Si ce insetata de plusuri am mai fost! Si cata dorinta de zbor, cata viata, cat vis!

Ce-a mai ramas din mine? Cine mai sunt?

“Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obtine niciodata cerandu-le sau luptandu-ma pentru ele. Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti. Asa ca eu sunt invatata sa astept. Cred ca fac asta de cand ma stiu. Astept.” (Viata pe un peron – Octavian Paler)

Stiu, sunt bolnava de “sete de dragoste”.

Dar ma tratez…

PS. Oare-i letala?

YouTube
- Adele - Chasing Pavements

“Avea in privire o lumina, pe care Nora o vedea pentru prima oara aprinzandu-se. Aproape ca nu-l mai recunostea pe omul tacut care plecase cu jumatate de ora inainte, din camera ei. Unde era tacerea lui grea, unde acel suras de oboseala si de indiferenta? Vorbea acum cu o insufletire nervoasa straina parca de el.”

“Treizeci de ani! Iata, e inutil sa fugi de singurul gand care te urmareste; e inutil sa cauti uitarea in mici jocuri imbecile. Pana la urma va trebui sa-l privesti in fata, sa-l accepti: treizeci de ani.

Se rezema cu spatele de gard si inchise ochii. Ar fi vrut sa poata ramanea asa, fara ganduri, fara amintiri, in aceasta nesimtire binefacatoare. […] dar simtea ridicandu-se de undeva, din fiinta lui, ca o ceata usoara, un indepartat gust de tristete, un vechi gust de cenusa. Stia bine ce amintiri prost inchise, ce imagini inutil reprimate se ascundeau dincolo de aceasta indiferenta, pe care o simtea acum destramandu-se.”

“Ii era recunoscator ca se afla in casa lui. Prezenta ei opreste gandurile, tine in loc amintirile. Si ce mana buna are, in care se poate odihni o frunte ostenita”.

Mihail Sebastian – “Accidentul”

YouTube
- U2 Sometimes you can't make it on your own Live form Mlian

Am gasit pe blogul lui Edi o poezie minunata.

Vine exact ca raspuns la framantarile mele. Sau mai bine zis ca un pansament.

Multumesc :)

“RISK

To laugh is to risk appearing a fool.
To weep is to risk appearing sentimental.
To reach out to another is to risk involvement.
To expose your feelings is to risk rejection.
To place your dreams before the crowd is to risk ridicule.
To love is to risk not being loved in return.
To go forward in the face of overwhelming odds
is to risk failure.
But risks must be taken,
because the greatest risk of all is to risk nothing.
The person who risks nothing, does nothing,
has nothing and is nothing.
He may avoid suffering and sorrow,
but he cannot learn, he cannot feel,
he cannot change, he cannot grow
and he cannot love.
Chained by his certitudes, he is a slave.
Only the person who risks is truly free”

Sunt mai multe tipuri de zile in viata unui om. Cele mai antipatice imi sunt zilele apasatoare.

Te trezesti mult mai tarziu decat ar fi trebuit (desi daca te-ai fi trezit mai devreme n-ar fi facut nici o diferenta), iti amani chestiile neesentiale “pe maine” si seara coboara mai repede decat erai pregatit sa o intampini…in tot intervalul mentionat nu faci decat sa gandesti, la rece.

Vezi lucrurile clare ca si cum ar fi piese pe care le poti atinge, dar nu le poti muta; vezi conexiunile intre piese (firele alea aproape invizibile care te leaga de obiecte, oameni, locuri. Cu unele ramai legat pana la moarte oricat de mult ai incerca sa te dezlegi…); vezi ordinea pieselor pe care ti-ai dori-o si compari ceea ce ai cu “visul unei nopti de vara” care e foarte posibil sa ramana doar un vis; vezi cum se invart toate in cerc si lucruri pe care le-ai mai trait se repeta din nou si din nou si poate ca vrei sa se opreasca hora asta nebuna; vezi defectele tale si mutarile eronate (inchizii ochii si dai “refresh” imediat dupa.nu insisti pe subiect. Ar face ziua si mai greu de dus…).

In timp ce gandesti se succed multiple stari interioare. De “dimineata” (vorba vine. stim cu totii ca ne referim la amiaza) te trezesti fara viata si cauti cafeaua ca unica salvare. O bei, simti iluzia unei stari de bine. Dupa ce se termina (cafeaua…si starea de bine), te cufunzi intr-o apatie profunda din care nu-ti doresti sa fii scos. Ramai acolo  timp de cateva ore…Uneori se intampla sa mergi la culcare cu apatia ta. Alteori in noapte simti o mare tristete. Da, apatia se transforma in tristete. si jelesti in felul tau.

Unii jelesc izolandu-se, altii ascultand o piesa pe repeat ziua intreaga, altii citesc cu infrigurare cautand parca ceva care sa le aline inima si sa le umple golul din suflet. Dar tu nu faci nimic din toate astea azi.

Si parca ai vrea sa te revolti. Dar nu stii impotriva cui sau a ce. Si nu mai ai nici anii nici forta sa rastori universul. Si-apoi, vocea ta intre altele care tipa poate, mult mai tare ca a ta, s-ar putea sa se piarda undeva printre blocuri, masini, dulapuri, paturi, flori de ghiveci, cani, calculatoare, rujuri, ceasuri, genti, calendare…

Esti doar unul dintre ei. Sa speram ca te aude cineva.

Thanks God if there will be another day! A good one…

Tomorrow?

 

Dupa indelungi cautari, am gasit-o. Suna la fel de bine ca pe vremuri. E trista? E happy? Nu am hotarat inca.

E cantecul sufletului meu.

Ma iau ca atare. Te iau ca atare.

Do what you think it must be done!

They say love. Love is blind
And true love is hard to find
It makes you wonder now you're yesterdays news
At the bitter end of a love affair
Some you win some you loose

'Cause love is blind
Love is blind
They say time can heal the pain
But sooner or later it's back again
But don't be angry that your heart could be so wrong
When that old familiar feeling's got you
Singing the same old song

'Cause love is blind
Love is blind
Now your bed has been preparing
For the nights you'll sleep alone
Makes you wonder why you never learn from the past
'Cause this ain't the first time baby
And it won't be the last

'Cause love is blind
Love is blind

So if love, love is blind
And true love so hard to find
There's only one remedy to take away the pain
You gotta roll with the punches, baby,
And start all over again

ador untul moale care se intinde perfect…

ador luna mare care se vede uneori clar, alteori  stii doar ca e acolo dupa nori…

ador filmele frantuzesti si muzica ce le insoteste…

ador sa ma simt frumoasa si chiar sa fiu.

ador sa iubesc si sa ofer afectiune.

ador sa fac oameni fericiti.

ador sa visez.

ador sa fac cadouri.

ador coincidentele.

ador sa construiesc metafore din tot ce vad, aud, simt, miros…

ador cafeaua de dimineata sau mai ales mirosul ei…sau poate lenea si jumatatea de ora din bucatarie petrecuta cu fratii mei…

ador “crasmele  facute special pentru mine”.

ador marea, vantul, albastrul, libertatea, intinsul, zarea…

ador ochii in care se poate citi.eu pot.

ador rasul care iti da dureri de burta si de maxilare.

ador primavara si toate florile ei.

ador faptul ca eu sunt eu si ca n-am mai cunoscut pe nimeni ca mine.

ador pianul si sunetele lui .

ador dezordinea mea ordonata.

ador calatoriile, chiar si cele cu gandul.

ador sa fac planuri.

ador cerceii speciali, mai ales ultima pereche primita!!!

ador clipele alea rare cand simt ca sunt fericita cu adevarat…

ador sa ninga peste mine cu petale de cires, cu fulgi de zapada, cu pene, cu stropi, cu stele cazatoare…

ador cartile multe care stau impreuna.

ador strazile si cladirile vechi.ador oamenii noi.si vechi.

ador hainele colorate mai ales cele in dungi.

ador culoarea bleumarin.

ador imposibilul. ador imposibilul care devine posibil.

ador vinul rosu.

ador parcurile in care copii rad si batranii viseaza.

ador sa fiu foarte flamanda si sa mananc.

ador sa fiu “acasa”, si acasa nu e neaparat un loc ci niste oameni.

ador sa fiu eu chiar si atunci cand ei nu inteleg sau nu accepta.

ador budinca, laptele cu orez, ciocolata heidi, pizza aia din piatra neamt.

ador sa-mi fie frig, foarte frig apoi sa ma incalzeasca…un gand.

ador sa fac din putin mult (si nu ma refer la dospit aluat :P)

ador sa ma imbratiseze sylvie.

ador camerele foto, fotografiile…

ador sa urlu in creierii muntilor.

ador sa merg cu bicicleta fara frana.

ador sa fac lucruri noi.

oare incep sa deschid ochii?

:)

am simtit nevoia sa enumerez toate astea dupa ce am urmarit fascinata filmul “ensemble c’est tout”.

Am ramas cu un gand: “Spune-mi ca nu vrei sa plec, mai bine.”

 

sau mai bine zis 500 days of summer…

iar m-a prins urat de tot un film, asa ca scriu rapid doua randuri pana nu-mi ies din starea aia…

cum care stare?

aia cand parca

intelegi totul

stii totul

nu mai e nevoie de explicatii

nu mai pui intrebari

nu mai vrei raspunsuri…

E un soi de liniste interioara pe care daca ar fi s-o transpunem in imagini ar semana cu o poienita, pe marginea unui lac…cu podetul acela care ajuge chiar pana in mijlocul lacului…iar apa e limpede si linistita, si soarele se-ndreapta spre apus…si se aud greierii cum canta, cate-o broasca lenesa care oracaie sau vantul care mai piaptana crengile copacilor dinprejur…

Asa sunt acum. Am savurat filmul asta facut ca un sotron. si am inteles ca incapatanarea mea de a privi intr-un singur sens atata amar de vreme n-a facut decat sa ma impiedice sa vad altele…Si culmea, acele “altele” sunt de fapt lucrurile minunate…din ceilalti, din mine…

ma simt puternica, sigura, optimista chiar.

Si simt ca acum o luna am privit in directia potrivita: tot inainte!

:)