A trait o saptamana cu gandul ca mama are o metastaza pe plamanul stang. A trecut prin chinurile cele mai adanci…prin negare, prin durere.. am plans, am facut planuri in mintea mea…planuri terapeutice, m-am rugat…oh! cu cata jale m-am rugat sa mi se dea putere s-o pot duce si pe asta. dar prea putin am crezut cu-adevarat ca …ca poate nu e totul o radiografie, ca poate minte. n-am crezut in minuni, n-am crezut ca mi se va da si mie o zi in care sa vina medicul radiolog si sa spuna:
“- Copii, plecati acasa. Nu-i nimic din ce-ati crezut voi ca e!”
Dar mi s-a dat.
Si Doamne, ce sentimente te incearca!
As vrut sa iau la pupat radiologul. Era om batran, cu minte in cap dar nu s-a sfiit sa faca glume “Daca vrei sa sari sa ma pupi sa asteptam mai intai fotografii!”
Si nu. Mama nu are nici o metastaza la plaman. E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata in prima zi de primavara!
Si da. Oameni buni e primavara!!! Si soarele asa chior de somn, straluceste! Iesiti afara si traiti! Scoateti capul din deziluzii si visati!…Sperati intr-o minune…sau in mai multe! Uneori ni se dau daca le dorim din toata inima! El inca asculta rugaciunile noastre retarde si fara noima!
Iesiti si priviti in jur la oamenii dragi si iubiti-i.
In pace. In liniste. In sanatate.
In furtuna sufleteasca. In neliniste. In boala.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu