Uitarea

Q: cata zapada ar trebui sa acopere urmele pasilor mei plecand?

A: cativa fulgi si-atat. inima lui era deja inghetata …

uitam. promitem ca nu vom uita niciodata dar niciodata nu exista. asa ca uitam intai chipul, apoi ochii, zambetul , vocea, parfumul…incet, incet peste el se lasa un val gros de abur, sau poate fum inecacios de care de indepartam ori de cate ori ii simtim prezenta.

uitam cat de bine era, uitam cat am iubit, uitam si cat am suferit iar el devine unul dintre ei. nici bun nici rau, nici frumos nici urat, nici drag nici dispretuit.

el devine unul din gloata care se inghesuie in carrefour sa cumpere la oferta, unul de la RDS care vrea sa-si plateasca factura, unul de la banca ce e nerabdator sa-si mai deschida un cont, unul din autobuz pe care il remarci doar daca te calca pe pantofii proaspat stersi sau te intriga cu mirosul lui deranjant.

el nu mai are culoare.

si privesti in trecut si-ti amintesti cat ai suferit…privesti apoi in prezenti si vezi fericirea care te tine zilnic de mana.

nici nu mai conteaza cata zapada…

Liviu Bocaneala - Cata zapada :x

Asculta mai multe audio diverse

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu