under construction

          “Nu se supunea inca sentimentului de cainta care incepea sa vorbeasca in el. Credea ca aceasta era o intamplare care avea sa treaca fara sa ii tulbure viata. I se parea ca e un catel care s-a purtat urat in casa si pe care stapanul lui il ia de ceafa si-l baga cu nasul in propria lui murdarie. Catelul schelalaie, se da inapoi, vrea sa fuga cat mai departe ca sa scape de urmarile faptei lui si sa le uite, dar stapanul, neindurator, nu-i da drumul. Nehliudov simtea acum toata ticalosia pe care o savarsise si simtea mana puternica a stapanului, dar nu pricepea inca toata gravitatea faptei lui, si nici nu-l recunostea pe stapan. Nu voia inca sa creada ca tot ceea ce se desfasurase in fata ochilor lui era o fapta facuta de el. Dar mana nevazuta, neinduplecata, il tinea strans si el simtea ca nu-i va putea scapa. Voia inca sa mai para in largul lui, stand picior peste picior, dupa cum obisnuia, se mai juca nepasator cu ochelarii si statea firesc si sigur pe scaunul al doilea din randul intai, ca un om care are toata increderea in sine, dar incepea sa simta in fundul sufletului sau toata cruzimea, josnicia si lasitatea nu numai a faptei acesteia, dar, si a intregii lui vieti desfranate si crude, de trandav multumit de sine, isi dadea seama ca perdeaua ingrozitoare, care acoperea ca printr-o vraja, timp de doisprezece ani, atat crima aceasta cat si viata lui de atunci incoace, se misca, se da la o parte si ca putea privi dincolo de ea.”

Lev Tolstoi – “Invierea”

N-am cum sa nu remarc cititorul/cititoarea din Latio Roma.

Si probabil ca a trecut mai bine de un an de cand sper sa imi scrii macar un “imi pare rau”. Cu siguranta cer foarte mult de la tine, dar cred ca a venit timpul sa facem lumina peste trecut. Si astfel vom taia toate sforile care ne mai leaga. Pentru ca aste vrem, in fond…nu?

Daca nu esti cine cred ca esti, ignora randurile de mai sus.

Am gasit versurile de mai jos pe un site… Sunt cuvinte grele, care au reusit sa miste ceva in suflet.

In font toti dorim sa crestem,nu? 

:)

"Dacă te poti stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântă,
Dacă-ti păstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,
Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...
Dacă astepti cu nădejde si nu te răpune-asteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură ...
Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise,
Dacă din gânduri mărete renunti să-ti faci teluri prezise,
Dacă cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...
Dacă suporti să auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera s-au ales doar ruine si spatii,
Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...

Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o sansă, avutul,
Poti să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând cu răbdare, întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată ...
Dacă superb prin vointă fortezi, când îti vine sorocul,
Inima, capul, tăria, să nu îsi astâmpere jocul
Gol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...

Dacă multimilor poti să vorbesti cu deprinderi egale,
Dacă, constant, îti păstrezi modestia si-n cercuri regale,
Dacă esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toti îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire ...
Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen si mare
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare…”

Rudyard Kipling - Daca