under construction

Se pare ca in sfarsit am descoperit un film care sa ma multumeasca. Poate din setea de real am cautat altceva decat o comedie romantica (si o sa ma contrazici george, dar chiar nu reflecta realitatea siropoasele comedii…nici macar nu ma amuza).

si am gasit: “Two lovers”. Si daca nu as fi atat de haotica in idei, cred ca as putea face o frumoasa prezentare a filmului. Dar nici macar nu voi incerca. Stiu care mi-e locul. Important e ca am ramas cu un gust bun, desi filmul e o drama in toata puterea cuvantului.

daca ai un pic de spirit de observatie vei vedea cat de fain este surprinsa natura umana, iubirea, depresia, dezamagirea, alegerile, esecul…toate la un loc. aproape ca respiri intr-un ritm cu personajele. Da! Aici am gasit o parte din viata reala. Nu m-am regasit decat in prea putine lucruri dar am avut ocazia sa privesc din exterior si sa vad o imagine de ansamblu, sa judec situatiile in nuante de gri, sa exersez empatia si obiectivitatea.

am apreciat (sau am remarcat) multe la filmul asta si o sa vi le insir cu liniuta:

-  filmul surprinde grozav de bine dificultatea de relationare a individului dupa ce a suferit o grea deceptie; discutiile uneori fara noima sau imposibilitatea de a oferi atentia cuvenita subiectelor, lipsa implicarii reale sau ezitarea de a se lasa descoperit…

- parintii tipului sunt grozavi; cel putin mama acestuia…desi un pic americanizata, in scena “fugii” lui cu blonda, mama tipului e geniala (iar hiperbolizez? :P)

-  tipul doarme “somnul depresivului”…acela in care refuzi sa te trezesti pentru ca realitatea e mult prea dificila…asa ca amani si te cufunzi in visare…

- blonda il intreaba ce ar alege sa faca, daca ar avea libertatea sa aleaga orice…el raspunde: fotografia… :)

- mi-a placut faza in care tipul si blonda vorbesc (e mult spus vorbesc) in toiul noptii, neglijand distanta considerabila dintre ei…ca si cum eu as urla acum la vecinul de vizavi (apropo e 3:11) :P

- tipul se joaca la un moment dat cu un chibrit si il priveste cum arde. ma trezesc si eu facand asa ceva uneori! :)  e un mod aparte de a arde un chibrit :)

- e trist cercul asta vicios.blonda iubeste un barbat insurat care o intretine, o duce la opera, o imbraca, o hraneste. se simte mizerabil cand se drogheaza si vrea sa isi schimbe viata dar apoi se trezeste si se minte, cautand partile bune ale mocirlei in care se afla. tipul o iubeste pe blonda. bruneta (dap, e si o bruneta aici) il iubeste pe tip. greu cu oamenii astia!!

- mi-a placut cum tipul ii “scrie” pe mana blondei ca sa poata sa adoarma…si tentativa de sarut…

- “acum nici eu nu mai stiu ce inseamna sa fiu eu insumi”

- “trebuie sa iti ingadui sa fii iubita”

-  manusa care care cade in apa marii…ca si cum viata i-ar fi aruncat o provocare iar el trebuia doar sa o ridice…fara frica!

dar asta mi-a placut mie. Voua..nu stiu.

:)

nu, nu m-am decis sa le iau pe toate la rand desi nu-i o ideea rea. Dar mi-a revenit cheful de a vedea filme. E drept ca majoritatea “de pe piata” sunt siropoase si total nerealiste. daca m-as lua dupa ele ar trebui sa cred ca viata e roz si roz este lumea toata… cand de fapt uneori e dura de abia ai curajul sa te ridici din pat s-o traiesti.

Ma enerveaza tipicareniile (scuzati-mi termenul in cazul in care nu exista) de genul: ea femeie frumoasa, ocupata domle (desi nush cum poate sa creasca o pisica daca e plecata tot timpul de acasa sau sa arate impecabil :D )…puternica, adevarata profesionista in ceea ce face!! si sarmana se intoarce acasa si nu o asteapta nimeni…acasa isi permite sa fie ea, fragila, sensibila, visand la un barbat ideal, completand lista aia lunga de calitati pe care Dl Minune ar trebui sa le aiba. Mai da chiar in toate filmele (comedii, va rog!!) femeile sunt asa triste si singurele pana vine iubirea de o scoate din monotonie? si in filmul de ieri era una, de asta intreb…:))

in fine, ca-mi pierd ideea.

mi-a placut filmul asta. de fapt ce scotea pe gura personajul principal masculin. Zicea omul niste adevaruri pe care le-am regasit (un pic mai voalat spuse) si in conversatii cu alti barbati. Tristul adevar e ca barbatii sunt mai putin complicati/complecsi decat ar vrea sa para (si nu vreau sa generalizez da nu ma pot abtine). Din pacate ei cauta ce cauta, din pacate trebuie sa-i dai pe spate cu fata ta interesanta, cu misterul, cu parul sau mai stiu eu ce mare calitate viseaza fiecare sa gaseasca intr-o femeie.

Iar noi stam cu lista si bifam. uneori asta se intampla inconstient, dar bifam. Iar ei, ei se opresc …unii secunde cat sa te priveasca in treacat in ochi, altii minute cat sa arunce doua replici, altii ore…altii mai curajosi stau zile, saptamani, luni. Unii pleaca atunci cand spaima ii cuprinde, exact cand nu trebuie…

in fine.

Adevarul gol golut e ca tare dubiosi mai suntem toti!!!!!!!!!!!!!!!!

Iar acum chiar nu ma mai feresc de generalizari…

M-am uitat la filmul asta si nu-i chiar siropos pentru o comedie romantica. In schimb tot m-a infectat cu dorinta de fi lovita de o dragoste mare, nebuna din care sa nu mai vreau sa scap. :) imi spun ca astea sunt doar filme si ca realitatea e diferita.

Dar..dar daca totusi asa ceva exista? Daca totusi as face bine sa caut si sa nu ma opresc din cautat pana cand nu il voi gasi pe EL, cel care e in stare sa imi ofere dragoste in starea ei pura?

Amuzant e ca mai urgent tre sa-mi gasesc un job, nu marea iubire. dar ce-are daca imi permit sa visez si eu un pic? In plus…e 3:30, ora Romaniei… Cine are chef sa fie cu picioarele pe pamant la ora asta?

:)

Particip acum la un concurs organizat de S.P.E.R. si am vazut ca premiul cel mare e o camera DSLR la care tot visez de ceva vreme. Mi-am pus si eu o foto dar e stilul ala de concurs care vrea mai degraba sa aduca vizitatori site-ului decat sa premieze o fotografie buna. Asa ca daca te voteaza cunoscutii ai sanse, daca nu…Rugamintea mea pentru cei care mai citesc blogul meu este: VOTAAAAAAAAATI-MAAAAA! :P  aici.

Voturile se pot face pana pe 15 noiembrie, cate unul pe zi de la acelasi ID.

sarumana :P

ps. asta-i poza cu care particip.

prima zi in care am simtit ca traiesc. am ras, desi mi-a trecut prin cap ca rasul meu se poate preschimba oricand in lacrimi. Dar chiar si-asa, de-acum stiu cum e sa doara si nu imi mai e frica, ma bucur de viata…din nou.

am intalnit pe strada un inger, inger la propriu care m-a imbratisat. l-am imbratisat si eu cu un abraccio forte :) erau de fapt niste doamne care promovau un eveniment numit “saptamana ingerilor”. m-am simtit vie si gata sa iubesc oamenii pentru ceea ce sunt, gata sa iubesc senin si curat, gata sa ofer si sa primesc.

mi-am vazut prietenii spre seara. am avut un timp fain si o companie mai mult decat placuta.nimic extraordinar, doar dulcea normalitate de care imi era dor.

seara am vorbit 3 ore cu francesco in italiana, desi imi jurasem ca uit limba asta pe veci si elimin toti cetatenii Italiei din lista mea de prieteni. am inceput conversatia in engleza, apoi mi-am dat seama ca nu are rost. iubesc limba asta mai mult decat iubesc romana. nu voi darama intreaga  casa doar pentru ca o parte s-a prabusit. asa ca am decis sa imi pastrez si prietenii si limba.

iar acum am o energie atat de mare incat nu reusesc sa dorm. imi doresc sa fac o groaza de lucruri, sa vad o groaza de oameni, sa studiez, sa invat italiana si engleza foarte bine, sa calatoresc, sa imi ajut familia.

nu vreau o relatie, nu in urmatoarele luni. vreau sa ma fac bine cu adevarat intai. apoi vom mai vedea ce va vrea Domnul. pana una alta invat sa fiu fericita cu putin, si fara sa depind de o persoana anume sau de un context pe care il astept.

:)

is dead and gone

:)

"Am gasit. Stiu. Secretul este sa iubesti un om pentru tot ce nu iti poate oferi. De-abia atunci nu te vei iubi pe tine in el. De-abia atunci el nu-ti va fi oglinda si vei privi cu adevarat in sufletul lui. Da, sunt neputincios, caci niciodata n-am stiut sa sparg oglinzi. Mi-a fost teama c-am sa ma omor."

scris de tudorchirila at 00:59