o piesa…

de puzzle.

melodia asta imi raspunde la o intrebare:

De ce toate lucrurile la care tin cu adevarat se pierd, se topesc, ingheata, se evapora, mor, se transforma, pleaca?

(Sigur mi-o dezactiveaza astia. dar o gasiti pe youtube, oricum.)

Do you know where your heart is?
Do you think you can find it?
Or did you trade it for something, somewhere, better just to have it?
Do you know where your love is?
Do you think that you lost it?
You felt it so strong but nothing's, turned out how you want it
Well bless my soul
You're a lonely soul
'Couse you won't let go, of anything you hold
"Well, all I need is the air I breathe and a place to rest my head"

Do you know what your fate is?
And now you're trying to shake it?
You're doing you’re best dance,you’re best look
You're praying that you'll make it

Say all I need is the air I breathe and a place to rest my head"
Do you think I can find it?
Do you think you can find it?
Do you think you can find it, better than you had it?
Do you think I can find it?
Do you think you can find it?


Say “All I need, is the air I breathe,and a place,to rest my head"
Do you know where the end is?
Do you think you can see it?
Well, until you get there, go on, go ahead and scream it
Just say...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Sunt tanara, nu vesnica.

Nu sunt insetata de metafore si nici nu caut conexiuri si intelesuri acolo unde nu sunt. Totusi azi (ieri) am terminat un puzzle. Piesele: cuvinte, ganduri. Ale mele, ale lui, ale unora. Cuvinte din cantece. Cuvinte aruncate de “trecatori prin viata”. Amintiri. Teorii vechi. Teorii noi. (prea multa teorie, si totusi la grupa pregatitoare la capitolul “viata”). Eu.

Si n-a fost greu deloc. A durat 25 ani (desii pe primii 20 nu i-as numara). Lucrurile se leaga acum. Si pot privi in ansamblu, de deasupra. Nu, nu-mi place ce vad. Dar nu o zic nici cu amar nici cu tragedie. E chiar liniste. Inspaimantator de multa liniste. E ca un final dupa care stii sigur ca va urma un inceput. Nu stii cand, dar conteaza?

Imi plac inceputurile. Entuziasmul lor, viata pe care o starnesc in tine, speranta…Poate de asta imi place atat de mult primavara, desi abia acum realizez ca ea imi aduce aceeasi succesiune de moarte-viata-moarte, aceleasi culori. Nimic nou in esenta.

Poate de asta nu prea am dus mai nimic important pana la capat. Dupa ce trecea “vraja”, uitam de ce alerg in halul ala. Incetineam: intai alergam usor, apoi trensformam totul intr-un “mers la pas”, apoi STOP. Nici macar nu mai stiam de ce o apucasem intr-acolo.Nici macar nu mai stiam ce e la capatul drumului. Si destinatia si drumul sfarseau ca o harta mototolita la un colt de drum.

Cunoasteti sigur sentimentul. E la fel ca atunci cand iti cumperi un lucru nou. Primele zile esti innebunit. Apoi in cateva luni tanjesti dupa altceva ce ti-a luat sufletul, ti-a succit gatul.

Dar ce faci cand viata ta e construita doar de mere muscate o singura data sau de doua ori, apoi cladite in fata ta?…din inceputuri si abandonuri.

Unele pot fi curatate. Altele TREBUIE aruncate.

De asta m-am trezit la ora asta. M-a trezit mirosul ‘merelor stricate’. Nu mai pot trai asa. Imi fac mie rau. Fac celor din jur rau.

Inceputul care “va incepe” va fi afara din mlastina. Atat pot spune deocamdata. Nu mai fac promisiuni de care sa nu ma tin.

Nu mai musc din mere verzi.

To be continued…

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

[…]

“Se uita la hainele de oras, pe care le dezbracase, la paltonul atarnat in cuier. Daca ar putea, despartindu-se de ele, sa se desparta si de el insusi…Daca ar putea, imbracand aceasta haina noua, sa inceapa o viata noua…

E o copilarie desigur, dar e o copilarie in care ar voi sa creada.”

[…]

“- E frumos?

- E prea frumos. Putin prea frumos. Parca a fost facut intr-adins, pregatit dinante; brazii sunt prea multi, zapada prea mare…Si tacerea, tacerea asta colosala…”

[…]

“- Ceasul asta sta, spuse ea si il arata cu degetul, fara sa stie cui.

Pe urma se prabusi, dandu-si seama ca se prabuseste si mai avand timpul sa spuna: <<Ar trebui sa nu cad, ar trebui sa nu plang>>”. Plangea in hohote, cu capul in maini, cu lacrimi fierbinti, pe care le simtea arzand pe obrajii inghetati, pe degetele intepenite.”

[…]

“Ramase acolo, impreuna cu Faffner, si ii privi un timp cum se departau.

- Stii ce ma sperie la omul asta? il intreba Nora in soapta pe Paul.

- Stiu. Pelerina lui neagra.

- Nu. Ochii. Ochii lui albastri.”

Mihail Sebastian – Accidentul

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Mov ca sufletul meu negru

Lumea doarme la ora asta. Dar cei ce iubesc, iubesc si in somn. Nu-i asa?

….

Ironic

ca de obicei.

Happy Valentine’s Day!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Short cut

“For the life I want there is no shortcut.”

                                                              An education

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

“Iarta-mi visarea si trezeste-ma”

Stii momentele alea in care iti vine

sa inchizi telefoanele,

                     calculatorul,

sa incui de doua ori usa,

sa tragi obloanele in ferestre,

sa stingi luminile,

sa iti acoperi cu palmele urechile?

Cand iti  repeti mecanic ca vrei sa fii lasata in pace?

Cand in tine e o mare furtuna de ganduri provocata din nimic?

Cand spui ca vrei sa fugi undeva departe, unde sa nu mai fii gasita?

 

De fapt iti doresti cu totul altceva.

Vrei  mai mult ca oricand

                                                    sa fii stransa cu putere in brate,

                                                    sa ti se spuna ca esti totul,

                                                                                 ca nu vei fi parasita,

                                                                                  ca esti frumoasa,

                                                                                                 pretioasa,

                                                                                                 perfecta asa cum esti

(ca nu conteaza ca nu ai plete rosii, verzi, albastre, nici 1, 77 ca un model).

[..]

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

another day in “paradise”

obosita.

simt ca lumea a innebunit. nici eu nu mai am mult.

oricum, nu asa visam eu viata.

Imi doresc sa plec din ce in ce mai mult din Romania…ma copleseste saracia, mizeria, prostia, nefericirea (a mea si a altora), intalnite pe fiecare metru patrat al patriei …

Oare unde-i “casa” mea?

In nici un caz aici.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS