nu-idreptnu-idreptnu-idreptnununununu
hei.
me again.
azi mi-am dat seama ca gresesc, da urat de tot. ma plangeam de a mea familie si anumite lucruri care imi displac total, dar SURPRIZA: sunt o toanta! Am o familie grozava, da, GROZAVA!
Sa-mi dati peste ochi daca ma mai plang de ceva de azi inainte!
Se pare ca trebuie intai sa iti compari propria realitate cu o alta ca sa iti dai seama ca se poate mult, da’ mult mai rau. Si privind iar in ograda ta vezi totul reasezat, cu noi culori…
[…]
Am un mare nod in gat. Il inghit cu bere.
De ce tocmai tu?
hjsdhsahaifieufghsjaljkhfihgh
Mi-ar placea sa scriu ce simt acum, aici dar e deja prea multa lume care citeste. Iar eu nu le mai scriu lor, nici macar mie!
…si-apoi ce rost ar avea?
Tu stii deja.
Ai adus lumina si zambetul cu tine. Le vei lua la plecare, oricand ar fi ea?
Tu esti mai bun decat mine, asta cred. Te multumesti cu putin, nu vrei sa ranesti si nici n-o faci, te lasi pe tine pentru ceilalti, traiesti un destin care nu e al tau si accepti desi doare…
…
Ce fericita as fi sa-ti dau chiar eu biletul castigator!
firmituri cu gust cunoscut
“Isi spunea ca intr-o zi se va intampla ceva care sa schimbe totul si sa o faca a incepe o viata noua, nu stia bine ce: o scrisoare, o intalnire, o veste, dar deocamdata era bucuroasa sa poata amana cat mai mult aceasta schimbare si sa indeparteze, intr-un viitor cat mai nesigur, aceste asteptari, ea continuand sa ramana intre vechile lucruri, de care se simtea aparata.
O viata noua! Cuvantul avea ceva magic.
Dar daca pentru a ajunge la aceasta viata noua n-ar fi trebuit decat sa spuna un cuvant sau sa intinda o mana, poate ca n-ar fi intins-o, poate ca nu l-ar fi spus.”
“Paul o privi cum se departeaza si i se parea ca ramane in urma ei o trena de lumina. Se simtea si el mai tanar, anotimpul, pe care il uitase, era regasit, mica nebunie a fetei aducea putina inconstienta, putina lumina in toata acea zi. Ar fi vrut sa fuga dupa ea, sa-i multumeasca, sa-i sarute mana, dar o lasa sa treaca netulburata coltul si sa dispara.”
Accidentul – M.Sebastian
E oficial!
3.02.2010
Prima zi de primavara din 15727682794830594694860 cate vor mai fi!!!
Am luat jobul!!!
da, da, domnisoara nu pleca
Cand eram mititica ascultau ai mei parinti in fiecare dimineata radio. Era un soi de ritual care se petrecea zi de zi. Iubeam atmosfera creata, sunetul muzicii amestecat cu nebunia din casa, vocea mamei care ne dirija ca un adevarat agent de circulatie si protestele noastre de copii mofturosi.
Asa erau diminetile mele pe vremuri…ceai, paine cu gem si radio.
Am gasit o mostra care imi face amintirile mai vii. Enjoy!
ps. nu, nu plec! :)
To be or not to be…
in campul muncii, asta-i intrebarea!
La 11:00 am “a treia intalnire” pentru un mult-ravnit job!
Oare va schimba cumva viata mea ziua asta? Oare azi e prima zi de primavara, una din cele multe care vor mai veni de-acum inainte?
Nu stiu. Si spre deosebire de alte dati, imi tin foarte bine in frau orice emotie, negativa, pozitiva, mov…de care-o fi ea.
Nu-mi fac planuri, nu ma implic “sentimental”.
Deocamdata ma bucur de ce am concret: cafea, muzica… si-un gand …
sau mai bine …
:)